joi, 14 august 2014

Ce fel de biciclistă sunt

Nu sunt nicidecum o mare biciclistă. Am învăţat să merg pe bicicletă pe la 8 ani. Ţin minte că tata a renunţat să încerce să mă mai înveţe, într-o zi, după ce l-am scos din sărite cu teama mea de a merge nesusţinută pe frumosul pegas verde pe care îl primisem cadou de Moş Crăciun încă din vremea grădiniţei. Cu toate astea eu nu am renunţat. Şi am început să merg singură doar la deal. Coboram bicicleta de căpăstru şi urcam la deal în şa. Şi din nou, şi din nou, până mi-am făcut curaj să mă dau o tură şi la vale. De atunci, Pegasul verde, a rămas calul meu de suflet. Am mers pe pegas până nu s-a mai putut, adică prin liceu, iar atunci mi-am cumpărat, ce altceva decât, desigur, Mountain Bike. Ca să nu mai lungim prea mult povestea, n-am progresat de atunci în nici un fel, acelaşi tip de bicicletă îl am. Şi ca să se înţeleagă mai bine că nu sunt o grozavă, ei bine, de câţi ani o am, încă nu m-am străduit să o fac să funcţioneze, ci o folosesc cam tot ca pe verdele Pegas. Cu chiu, cu vai, am reuşit să mă adaptez la sistemul de frânare, dar oricând aş putea reveni la frâna de picior. Pe undeva, înţeleg eu cum e cu manetele alea, de poţi să treci de la un tip de viteză la altul, schimbând foaia şi pinionul. Pfiu, ce de cuvinte despre bicicletă ştiu! Deci, nah, cam asta e tot ce ştiu despre bicicletă, iar imediat voi căuta să aflu, să înţeleg şi chiar să reţin!, cum se folosesc corect vitezele. Deocamdată, recunosc, când sunt pe drum, fără vreo logică, învârt şi eu manetele până simt bicicleta cum îmi convine mie la picior. Nu îmi place pedalatul lejer, deşi ştiu că este cel mai sănătos pentru articulaţii, aşa că îmi caut mereu o viteză care să mă pună să muncesc cât mai mult. 
Cam atât pentru azi, ca să nu plictisesc lumea prea tare din prima zi. Ideea e următoarea. Azi mi-am făcut cont de Strava şi am de gând să-mi îmbunătăţesc condiţia fizică, bicicleta şi performanţele de pedalat, adică mai ales cunoştinţele despre cal, doar pentru a încuraja şi alte dudui sau domniţe să facă acelaşi lucru, pentru că, anul acesta este primul an din viaţa mea în care nu am fost înjurată, fluierată, claxonată, etc. fiind pe biclă. Ceea ce e un mare progres pentru societatea noastră civilă! Mă înclin!
Eu şi călutu'

4 comentarii:

  1. Zic sa aveti parte de zile frumoase si amintiri minunate, si tu si ,,calutu`" ! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D'apoi aşa ne-om strădui. Eu şi călutu :P

      Ștergere
  2. Înseamnă că la capitolul ăsta sunt mai avansat, desigur, şi pentru că-s un pic mai bătrân. :D Merg zilnic cu bicicleta, lumea satului oferă o altă perspectivă, iar mersul la pâine ori până "în centru" e o ocazie ideală de pedalat, desigur, dacă nu te oprez 20 de persoane să te întrebe de vorbă. :))))
    Spor la "bicilit", Laura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am mers şi eu prin sate. Am mers şi pe semicursieră, dar mai urmează, nu dau tot din casă, aşa, deodată :)

      Ștergere